Animalele sunt cunoscute pentru gama lor largă de tehnici de comunicare, de la limbajul corpului până la vocalizări. Cu toate acestea, nu toate animalele produc sunete vocale.

În timp ce unele creaturi se bazează exclusiv pe semnale, cum ar fi postura și expresiile faciale, altele comunică fără a produce niciun tip de sunet.

În acest articol, vom explora primele cinci animale care nu fac zgomote vocale ca mijloc de comunicare.

VEZI ȘI

Aflați totul despre Spitz german

Câini

APLICAȚIE CARE Afișează IMAGINI CU ALTE VIEȚI PE CARE LE-AȚI TRAIT

Consultați lista de mai jos pentru unele animale care nu pot scoate sunet.

broasca testoasa

Țestoasele sunt printre primele cinci animale care nu produc sunete vocale. În ciuda concepției greșite comune, ele sunt creaturi destul de tăcute. Majoritatea nu fac zgomot, iar dacă fac, de obicei este un sunet foarte blând, ca un șuierat ușor sau un mârâit.

Motivul pentru care țestoasele nu scot sunete vocale este că nu au laringe, organ folosit pentru a face vocalizări.

Cu toate acestea, unele specii de țestoase acvatice pot produce impulsuri și vibrații de joasă frecvență pentru a comunica între ele sub apă.

Aceste sunete nu sunt de obicei audibile de oameni și necesită tehnologie specializată pentru a le detecta.

Țestoasele se bazează, de asemenea, foarte mult pe limbajul corpului atunci când interacționează între ele și mediul lor; Prin urmare, este important ca persoanele care au broaște țestoase de companie să-și ia timp să le observe comportamentul cu atenție, pentru a le înțelege mai bine nevoile.

Iepuri

Iepurii sunt unul dintre multele animale care nu produc sunete vocale. Acest lucru este valabil atât pentru iepurii sălbatici, cât și pentru cei domestici, care, spre deosebire de alte mamifere precum oamenii, pisicile și câinii, nu au corzi vocale care să emită sunet.

Asta nu înseamnă că iepurii nu pot comunica; de fapt, ei folosesc o varietate de tehnici pentru a-și spune proprietarilor ce gândesc. Ei folosesc limbajul corpului, cum ar fi lăbutul sau săritul pentru a arăta entuziasm sau agitație.

De asemenea, folosesc marcajul parfumului frecându-și bărbia de obiecte pentru a le „revendica” ca fiind ale lor.

De asemenea, exprimă nemulțumirea prin șuierat puternic și scrâșnirea dinților – totul fără a face niciun zgomot! Alte animale incluse în această listă sunt peștii, șerpii, șopârlele și broaștele; toate acestea se bazează exclusiv pe semnale de mediu în scopuri de comunicare.

Melci

S-ar putea să nu fie primul animal care vă vine în minte când ne gândim la animale care nu produc sunete vocale. Cu toate acestea, melcii sunt incluși în lista animalelor care nu fac zgomote vocale datorită anatomiei și stilului lor de viață unic.

Ei trăiesc într-o varietate de habitate, dar preferă zonele umede, cum ar fi mlaștinile sărate sau pajiștile umede.

Le lipsesc corzile vocale și un laringe, ceea ce îi face incapabili să creeze sunet cu gura.

Mai mult, aceste nevertebrate au un exoschelet care le protejează de prădători, dar și le restricționează mișcările, reducând capacitatea de a produce orice tip de sunet prin mișcările corpului.

În schimb, ei comunică folosind atingere și eliberând semnale chimice cunoscute sub numele de feromoni.

Șerpi

Cobrele sunt o specie de șarpe găsită în multe părți ale lumii și considerate unele dintre cele mai periculoase animale de pe planetă.

Dar, în ciuda reputației lor, șerpii sunt de fapt unul dintre cele cinci animale care nu produc sunete vocale.

Spre deosebire de alte animale, cum ar fi câinii și pisicile, care se bazează pe o gamă audibilă de sunete pentru a comunica, șerpii nu au corzi vocale sau structuri în gât pentru a produce sunet.

În schimb, se bazează pe alte metode, cum ar fi fluieratul, aplatizarea glugilor sau fluturarea lor dintr-o parte în alta pentru a semnala pericolul sau pentru a-și afirma dominația asupra rivalilor.

Deși aceste metode pot părea zgomotoase și intimidante pentru oameni, ele nu constituie din punct de vedere tehnic vocalizări, deoarece nu există niciun sunet real produs de șarpe însuși.

Rechin

Rechinul este unul dintre cele cinci animale cunoscute pentru a nu scoate sunete vocale.

Ele, spre deosebire de alte creaturi acvatice, nu au nevoie să facă zgomot în scopuri de comunicare sau protecție. Acest lucru se datorează faptului că sunt prădători de vârf și nu trebuie să-și amenințe sau să-și alerteze prada.

În plus, rechinii înoată atât de repede încât nu au nevoie de sunet pentru navigare sau orientare, așa cum fac alte animale marine.

În schimb, rechinii folosesc o combinație de simțuri cum ar fi vederea, recepția electrică și mirosul pentru a naviga prin apă și a vâna hrană.

Ei au, de asemenea, un organ senzorial intern numit ampulele lui Lorenzini, care îi ajută să detecteze semnalele electrice emise de prada lor, astfel încât să le poată localiza mai ușor.

peștele auriu

Poate părea o adăugare puțin probabilă la lista de animale care nu scot un sunet vocal; cu toate acestea, mulți oameni sunt surprinși să afle că nu produce nicio formă de zgomot vocal.

Spre deosebire de alți pești, cum ar fi Boul sau Somn, care poate scoate mormăituri și croaituri scăzute pentru a comunica, peștii aurii rămân complet tăcuți.

Motivul comportamentului lor mut este înrădăcinat în anatomia lor. În timp ce majoritatea peștilor au vezici de aer care le permit să producă sunete prin vibrații, peștii aurii nu au acest organ, ceea ce îi face incapabili să vocalizeze.

Deși unii cred că peștele auriu are capacitatea de a produce zgomot atunci când este stresat sau speriat, aceste afirmații rămân nefondate.

Această noțiune provine probabil din zgomotele de popping auzite în urma modificărilor presiunii apei din cauza mișcării bruște a apei într-un acvariu sau iaz.

crabi

Poate că crabii nu sunt primele animale care vin în minte atunci când vine vorba de animale care nu scot sunete vocale, dar sunt într-adevăr pe listă.

Ei comunică între ei batând tobe sau bătând din gheare împreună și emitând un zgomot vibrațional care poate fi auzit sub apă.

De asemenea, își folosesc antenele pentru a detecta vibrațiile de la alte organisme, ceea ce le oferă o sursă importantă de informații despre mediul lor.

Deși există multe specii de crabi, toți se bazează pe o formă de comunicare non-vocală pentru a interpreta și a răspunde la indicii de mediu.

Acest lucru se datorează faptului că crabii nu au capacitatea de a produce sunete vocale datorită anatomiei lor; nu au plămâni sau laringe, ceea ce îi împiedică să facă orice tip de zgomot vocal, în ciuda faptului că au dinți în gură.

Caracatite

Caracatițele sunt una dintre cele mai fascinante creaturi din ocean. Nu numai că cele opt tentacule ale lor sunt impresionante, dar aceste moluște sunt cunoscute și pentru că prezintă un comportament complex și abilități de rezolvare a problemelor.

Cu toate acestea, în ciuda numeroaselor lor talente, caracatițele scot rar sunete vocale. De fapt, ele sunt pe lista animalelor care nu emit niciun tip de vocalizare.

Deși asta înseamnă că nu vei auzi o caracatiță cântând sau vorbind, nu înseamnă că nu are abilități de comunicare.

Caracatițele comunică prin limbajul corpului și schimbările de culoare, precum și prin eliberarea de substanțe chimice în apă ca o modalitate de a semnala pericol sau de a alerta alte caracatițe asupra surselor de hrană.

Ele se numără printre cele cinci animale care nu par să posede nicio capacitate vocală, ceea ce le face unele dintre cele mai tăcute creaturi de pe Pământ!

Importanța animalelor care nu emit sunete vocale

Animalele care nu scot sunete vocale sunt adesea trecute cu vederea atunci când vine vorba de a învăța despre animale. Este important să deveniți conștienți de aceste creaturi tăcute pentru a înțelege pe deplin diversitatea regnului animal.

Concentrarea asupra animalelor care nu produc sunete vocale ne poate ajuta să apreciem și să prețuim contribuțiile lor la ecosistemele din întreaga lume.

Cunoașterea animalelor care nu emit sunete vocale ne permite, de asemenea, să înțelegem mai bine modul în care diferitele specii interacționează între ele, deoarece se bazează foarte mult pe gesturi și pe comunicarea non-verbală.

Aceste animale folosesc semnale chimice, vibrații, posturi și expresii faciale ca o modalitate de a se exprima și de a comunica cu semenii lor. Aceste cunoștințe pot oferi o perspectivă asupra modului în care toate speciile comunică și asupra rolului lor în menținerea echilibrului într-un ecosistem.